12 zile ușoare și o idee năstrușnică

Am intrat în NANOWRIMO 2020 cu proiectul de carte „Crăciun pentru frați”, o poveste despre un frate și o soră ce trec printr-o perioadă dificilă a vieții lor. Povestea nu este în niciun caz un kitch de genul „sărmanii copii”.
Mi-am zis eu, scriu 2500 de cuvinte pe zi și în 20 de zile e gata, bună ideea, foarte bună chiar. Am mers în felul ăsta, cum sar de 2500 de cuvinte mă opresc, până pe 13, când m-am trezit cu o idee.
De ce să aștept? Și cum sunt inamicul așteptării, m-am pus pe scris și în 4 ore mă apropiam verrtiginos de 10000 de cuvinte. Nu sar de 10100, îmi zic, convins de vârfurile degetelor ce mă furnicau. Dar am continuat să scriu fără să mă uit la contoar. și când mă uit, în sfârșit, 10842.
– Ești tare, neică, îmi zic. Acum, nu te opri, vezi poate reușești să rămâi fără degete, n-ai ambâț!
Am continuat să scriu până la 15:30, nu îmi mai amintesc, și când m-am uitat, sărisem de 18000. Să termin scena acum, îmi zic… Și așa am sărit de 19000 de cuvinte. Nasol, că îmi tremurau mâinile. Mi-am dat seama când m-am oprit și am observat că nu mai puteam scrie o propoziție, practic nu mă puteam concentra. A trebuit să scriu de trei ori o propoziție ca să o pot scrie corect în cabina de chat.

Și așa se face, că am finalizat proiectul în 13 zile. Totuși, am rămas în concurs, și voi continua să scriu la povestea asta, până pe 16, când voi începe următorul proces până pe data de 30, când într-un fel sau altul, o voi încheia.