Salutări 2022!
Am început lucrul la romanul Magie – Oameni și Demoni, volumul doi din seria EPIC (Oameni și Demoni), lucru care îmi produce o reală plăcere, deoarece în ultimul timp m-am angrenat în activități de marketing, ceea ce îmi displace din motive pur personale.
Magie – Oameni și Demoni
Povestea începe cu un Prolog… care ne introduce în poveste în mod subtil…
Este povestea Macrinei care ne face cunoștință cu bijuteria Casei de Dar, care a schimbat viața a trei rase.
Magie – duce povestea din Khthelyon pe tărâmuri contemporane, în Spania zilelor noastre, mai exact în Barselona și chiar autohtone, în România, unde Magia ni se dezvăluie în toată splendoarea ei.
Magie – nu e în niciun caz romanul fantasy obișnuit, scris în stil neglijent cu prea multe cuvinte și înțesat de descrieri care fac povestea grea și lungă fără sens.
Fiecare cuvânt contează în povestea asta, și editarea pe care am început-o de curând se va asigura că fiecare cititor va avea parte de experiența pe care o doresc fără să fie îmbuibat cu amănunte de cele mai multe ori ridicole.
În continuare vă voi da o linguriță din ceea ce este Magie – Oameni și Demoni…
Prolog…
Lumea a decăzut de mult timp și la orizont doar întuneric se arată. Nu mai există decât o speranță. Una singură pentru lumea celor trei. Iar aceasta este, ca aceasta să devină lumea celui ce a învins.
În minte îi fluturau evenimente vechi, din trecut. Un trecut pe care ar fi vrut să îl dea uitării pentru totdeauna. Bărbatul înalt și palid la chip se opri la marginea crestei muntelui și își aruncă privirea asupra domeniului său, cu plete ce îi cădeau ca niște valuri de aur peste umeri și pe spate până la mijloc fluturând din când în când la adierea înțepătoare a vântului ce începuse să bată dinspre est. Muntele se înălța până în cer sub picioarele lui, alb și puternic ca o fecioară în ziua ritualului ei. Pe chipul lui, o umbră cobora până sub nas. Fruntea-i înaltă i se încruntă un moment și el își strânse mâna pe securea din mâna dreaptă.
Se întoarse deodată încruntat și coborî în grabă în pădurea cea deasă ce înconjoară pământul de șapte ori, până în străfundurile lui.
Pedeapsa este pe cale de a se sfârși… mă va ierta el, stăpânul meu, sau mă va pedepsi și mai aspru pentru neascultarea mea? se întrebă, scrâșnind cu putere din dinți.
Cerul înțesat cu pete albe ici colo ca niște smocuri de lână albă ce înconjurau creasta muntelui, strângându-se în jurul lui ca o rochie, pură, asemeni fecioarelor sale, se arăta luminos. Dar bărbatul dădu din cap, și fruntea i se încruntă din nou.
Amintiri cădeau asupra lui din îndepărtatul trecut ca o pedeapsă ce se anunța înainte de vreme. Imagini de sânge și durere, amintiri ale acelei zile, ultimul ritual, și al acelui moment pe care începea să și-l amintească din nou, tot mai viu, tot mai pregnant.
Mușchii îi tremurară un moment, și el știa că avea să se întâmple curând. O lume de mult apusă. Să revină la viață, din cauza lui? Milenii au trecut de atunci și bijuteria a fost dată uitării. Prima din casa ei murise în ziua aceea. Ultimul ritual al fecioarelor.
Și iată că dispăruse deja de veacuri, pierdută pentru atâta timp. Ca și când nicicând n-ar fi fost și timpul se încheia curând. O simțea parcă plutind în aer, ca un parfum Ethalian prevestitor de rele. Etha era puternică, dar nici ea nu l-ar fi înfruntat pe el.
Nu, vrăjitoarea nu ar fi luat parte la un astfel de complot. își zise repezind securea în trunchiul unui copac.
Își trecu o mână peste frunte și se uită înapoi, la templul alb ca o mireasă a cerului pe muntele cel sfânt. Blondul își strânse mâinile încă o dată pe coada toporului și începu să lovească din nou în trunchiurile copacilor ce se prăbușeau înaintea lui. Dar își îndreptă spatele și rămase nemișcat.
Zece mii de ani au trecut ca o zi, și așteptarea urma să se termine. Va plăti el prețul greșelii sale, prețul de a-și fi apărat supusele, pe cele închinate lui prin iubire și prin supunere nestrămutată. Îl va pedepsi Cel Prea Înalt, luându-i ce are el mai de preț? Blondul oftă, și își puse mâinile peste față. În minte însă îi fulgeră ceva. În primul moment păru a fi putut să discearnă, dar tresări și securea îi căzu din mâini.
