Arhive pentru decembrie 11, 2023

Încheiem zia a unsprezecea din luna cadourilor cu „Profeție”. Vă las astfel să o citiți. Lectură plăcută!

PROFEȚIE

– De ce ținutu-nghețat
Zise Moș Crăciun mirat
Că în piatră e săpat
Adevărul luminat

Profeție ce se adeverește
Cuvânt vechi ce se-mplinește
Despre trecut ne vorbește
Și în noi speranța crește

Jertfă adusă în sânge
Ce întunericu’ străpunge
La un loc pe toți ne strânge
Este pentru toți și-ajunge

O lumină vine-n lume
Lumină din Patru Vești Bune
Bucuria de-acum să răsune
Pe noi toți să ne cunune

Mântuire să ne-aducă
Bucurie ce ne-apucă
Ca pe toți să ne conducă
Biserică necaducă

Mântuire din iubire
Ce ne dă la toți de știre
Că avem o prețuire
Suntem demni de fericire

A treia poezie a zilei vine să ne ofere o poartă către mânuire. De fapt, singura cale.
11.12.2023 – a treia poezie a zilei
LUMINĂ

– Gheară încă poate face rău
Adnana trebuie salvată
Santhan este-n dreptul său
S-o declare necurată

De-aceea, continuă Lunița
Să mărim cu toți credința
S-umplem lumea de lumină
Pentru cel ce stă să vină

Pentru cel ce-n lume poartă
Credința-ceea curată
Și ne dăruiește viața
Redându-ne speranța

– Este un singur drum bun
Șopti Bogdănel, discret
E drumul lui Moș Crăciun
Este singurul drum drept

Claudia-ntinse mâna iar
– Lumina trebui răspândită
Tre’  să încercăm măcar
S-o găsim pe cea sortită

Fata își deschise pumnul
Și lumina izbucni
– Asta privește Crăciunul
Vă duc acasă, copii
Zise Moș Crăciun, subit
Ei zâmbindu-i l-au privit

„Credință” este a doua poezie a zile, iar aceasta descoperă o profeție. A doua poezie a zilei de asemenea readuce speranța și ne dăruiește o lumină în care să credem.

11.12.2023 – a doua poezie a zilei.

CREDINȚĂ

– Ce e de făcut, a fost făcut deja
Moș Gheară cere să conducă
Salvarea stă acum într-o stea
Pieirea ei speranța să aducă

Moș Crăciun se-mpotrivi
Voind să-i nege voința
Bogdănel-n ochi îl privi
– În Mântuitor e credința

Un copil ni se va da
Și doar pe cărarea Lui
Viața veșnic vom afla
În numele cerului

Semn în cer curând se-arată
Și o stea o să ne-ndrume
El va vesti a lumii soartă
Aducând lumina-n lume

Steaua poate deci să se stingă
Viitorul ne e de neclintit
Prin tot locul răul să ningă
Prețul pentru noi a fost deja plătit

A douasprezecea zi din luna cadourilor deschide prima poezie cu o concluzie, lucru care ne pune pe gânduri. Încotro se îndreaptă concluzia până la urmă? Este o întrebare legitimă, la care nu pot răspunde, din păcate, pentru că nu știu.

CRĂCIUNUL TREBUI-AMÂNAT

Fata întinse mâna și cu toți se luminară
– Crăciunul trebuie amânat
Claudia zâmbi, apoi toți se întristară
Altfel Moș Gheară a câștigat

Inima mea o va face
Crăciunul va fi uitat
Pentru-n an va fi pace
Pactul va fi dezlegat

Steaua mea îl va distruge
Crăciunul trebuie amânat
Moșul va putea ajunge
În trecut, când l-a semnat

– Dar asta înseamnă că…
Zise Moșul bun deodată
Nu, salvarea nicicum nu stă…
Și nu a stat niciodată…
În, în… se bâlbâi Moș Crăciun
Îh… bun…

Bogdănel și sora sa
Făcură câte un pas
Și pășiră lângă ea
Moș Crăciun fu fără glas