Arhive pentru decembrie 14, 2023

 

Încheiem ziua a patrusprezecea a lunii cadourilor cu poezia a patra (Cădere),

14.12.2023 poezia a patra a zilei

CĂDERE

– Da, șopti din nou p-aceeași voce adâncă
Întunecată din nou tare la față
Binecuvântează, rosti ca pe-o poruncă
Închide ochii-acum și renunță la viață

Cu o mână pe piept merse la oglindă
Și se uită profund, atentă-n ea
Ceva pe chipul său începu să se-ntindă
– Trebuie să renunți la inima ta

Vocea sa fu deodată urgentă
Dar inima păru să-i stea în loc
Deschise ochii larg și se privi atentă
Nu se recunoscu deloc

Moș Crăciun m-a trimis acasă
Și nu i-a păsat de ce am vrut
Nu i-a păsat și nu îi pasă
E cel ce Crăciunul a corupt

A treia poezie a zilei a patrusprezecea din luna cadourilor vine cu o Binecuvântare.

14.12.2023 – poezia a treia a zilei

BINECUVÂNTARE

– O binecuvântare, șopti fata, confuză
Dar fața i se schimbă profund
Santhan e cel care acuză
Zise încet, cu grijă, oftând

Deodată dădu din cap, schimonosită
– Santhan ElDarth este al tău stăpân
Și continuă cu voce gravă, grăbită
– E lumea lui și-ar trebui să știi, îți spun

– Lumea lui, șopti fata, din nou pe vocea sa
Inima bătându-i cu putere în piept
Asta trebuie să fie binecuvântarea mea
Acum nu trebuie decât să aștept

Dar ea nu-și dădu seama și nu cunoscu
Chiar de inima din piept îi spunea
Umbra-supra sa mai grea  crescu
Iar ea tot mai greu respira

În poezia a doua a zilei a patrusprezecea din luna cadourilor lucrurile se complică și mai mult. Răul e deja la conducere. Cine va mai putea scăpa de-acum?

14.12.2023 – poezia a doua a zilei.

TRĂDĂTOR

Este inima ta, cea care îți vorbește
Moș Crăciun nu va mai fi vreodat’
Santhan e cel ce te iubește
Moș Crăciun e cel ce te-a trădat

Claudia ridică privirea
Și-n oglindă se privi
Este-n ceață amintirea
Și nu pot prea bine ști

Ce se întâmplă, cum de totu-i schimbat?
E o idee bună să mă gândesc dar bine
Moș Crăciun lumea nu ar fi trădat
Trebuie să-mi dau seama ce e cu mine

Gândi Claudia pe dată
Moș Crăciun e ‘cela care
Ține lumea laolaltă
Și îi dă binecuvântare
Că-n veci, Crăciunul asta este
Iar asta nu-i nicicum poveste

„O lume nouă”, da… trebuie să fiu extrem de sincer cu privire la poezia asta. M-a surprins teribil, m-a încurcat profund, pentru că abia după ce am scris-o mi-am dat seama ce s-a întâmplat cu adevărat. Este ca și cum povestea asta ține să se scrie singură. Și pentru că nu mă gândesc la ea în timpul zilei, deloc, trebuie să o scriu în câteva minute, înainte să o postez, fapt pentru care, adesea, ca și acum, întârzii…
Încerc să postez regulat, la aceleași ore, ceea ce, evident, nu se întâmplă, că Youtube și rețelele de socializarea reprezintă un templu de studii pentru mine, în ultimul timp și adesea sunt captiv și uit că trebuie să scriu poezia…

Ok, este a patrusprezecea zi din luna cadourilor, iar prima poezie a zilei este O lume nouă.
14.12.2023 – poezia întâi a zilei.

Poezia asta m-a surprins profund!

O LUME NOUĂ

Este o lume nouă-acum
Și dincolo-n nori, în cer
Avem cu toți un nou stăpân
Și nu e niciun mister

Este stăpânul Santhan și totul e foarte bine
Toți oamenii-s fericiți și nu e nicio durere
Claudia se ridică și-ntrebă: – ce e cu mine?
Dar se auzi: – totul este mângâiere

Moș Crăciun e-nlănțuit, iar copiii cu toți vor
Să n-aducă un Crăciun, care lumea o robește
Că-n lume a fost stăpân și putea fi-n viitor
E singurul vinovat, iar lumea își amintește

– Dar ce-i asta, cum așa?
Aethel este Moșul bun
Nu pot nicicum accepta
Că nu mai este Crăciun