Am fost plăcut surprins când mi-am dat seama că ziua de naștere a poetului neamului românesc, Mihai Eminescu, îmi oferă oportunitatea de a pleda cauza culturii românești în general și starea de fapt a artei scrisului în special.
Consider poezia ca arta supremă, pentru că este arta ce le determină pe toate celelalte, oferindu-le ocazia să se nască din sânul ei prea plin.
Planificasem ca această carte să fie publicată în luna August a acestui an, dar cred că disperarea în care se zbate poezia în ziua de azi, urgentează o intervenție de tip chirurgical, precum „Muza Cea Posacă și Războiul lui Eminescu”.
Trăim vremuri în care totul este permis, unde valorile sunt lovite de orișicare, în fiecare zi. Lucruri de valoare și lucruri demne de dispreț sunt puse pe același piedestal, ceea ce duce la o demoralizare de masă și la un deficit major de principii și valori.
Cultura determină politica unei nații. Problema este că în societatea actuală, cultura este influențată masiv de la nivel politic, lucru care duce în mod automat la o degenerare a ei, ceea ce generează o superficializare în toate domeniile, iar cel al artei este în mod special afectat.
Vedem o inflație de artiști peste tot pentru că orice poate fi considerat artă, deoarece sensurile cuvintelor s-au pierdut sau sunt schimbate politic.
În domeniul artelor scrisului se desfășoară o intruziune complet nenaturală menită să impună o generalizare și o negare profundă a oricăror valori estetice și de sens.
În vest aceste schimbări au început încă din secolul trecut cu Tristan Tzara și fondatorii inițiali și susținători ai mișcării dadaiste, lucru care dă o impresie de naturalețe în schimbările care au loc în vest în zilele noastre, tinzând a impune o serie de exigențe asupra societății noastre de asemenea.
Printre acestea se află și abandonarea concepțiilor și valorilor de neam și a principiilor pe care s-a clădit acest popor și acceptarea unei diversificări nejustificate a concepțiilor, impuse cu forța de către diverși.
Și pentru că negarea esteticului și a sensului se impune politic, orice poate fi denumit artă, orice mâzgălitură poate fi proclamată poezie, proză, dramă.
Dar dintre acestea, putem afirma fără tăgadă că poezia e cea mai afectată.
Eminescu e ucis în fiecare zi de armate întregi de sinecuriști în slujba unei arte lipsite de viață.
Astfel se face că oricine se poate denumi pe sine poet și își poate aroga același statut ca și poetul nostru național.
Am scris cartea de față sub forma unei singure poezii structurate în 21 de poeme.
„Muza Cea Posacă și Războiul lui Eminescu” reprezintă o singură poezie menită să bucure inima, gândurile și ochii cititorilor ceea ce reprezintă în sine antiteza perfectă la ceea ce se întâmplă cu poezia contemporană.
Este datoria fiecărui scriitor să se asigure că nu își pierde sensul permițând o jefuire a sensurilor cuvintelor, sau o reinventare a lor.
Poeții în general sunt insultați de scrieri mediocre și fără sens, lucru care creează o letargie a idealurilor și a dorințelor de dezvoltare din acest punct de vedere.
Dacă poezia nu e estetică, nu e nimic, iar dacă urechea nu o poate asculta ca pe o melodie ce se mișcă mlădioasă către inimă, atunci e degeaba.
Vă recomand tuturor cartea Muza Cea Posacă și Războiul lui Eminescu pentru că merită. Cartea va deveni disponibilă de mâine 14.01.2024, dar poate fi achiziționată chiar și de acum, sub formă de precomandă făcând click aici.
Aici aveți de ales platforma pe care o preferați, Google Play Books sau Apple Books.
