Ok, de mai bine de o săptămână încerc să mă oblig să mă apuc să editez surpriza pe care v-o pregătesc pentru Valentine’s Day și Dragobete, dar până ieri nu am reușit să o fac sub nicio formă.
Trebuia să încep cu primul pas, crearea copertei. După ce am recreat coperta, am putut să iau poezia în fața ochilor și să încep să o citesc.
Este prima oară când am făcut asta, după ce am scris-o, anul trecut.
Ugh, și eu care credeam că Muza Cea Posacă este și va rămâne cea mai lungă poezie pe care am scris-o vreodată. La 338 de strofe, mulți ar fi zis la fel, iar asta mă amuză, că nici nu știți ce vă așteaptă, pe cei care iubiți poezia adevărată.
Să o numesc Epopeea Iubirii, ar fi după părerea mea prea puțin. Am reușit să o citesc și… eu însumi am rămas oarecum perplex.
Ieri mi-am făcut o idee despre cum ar trebui să arate și de azi voi începe să o feliez în mai multe poeme, mai ales că am mai postat din ea și sincer, ăsteia îmi e teamă să îi număr strofele.
Sper ca până pe 14 să finalizez editarea și să o și public.
Dar trebuie să vă dau ca un aperitiv, să vă deschid apetitul.
Această poezie, va fi publicată într-un singur volum, ca și Muza Cea Posacă, volum ce va include doar această poezie.
SUNANDRA
În vremuri depărtate, pe la-începutul lumii
Pe când pământul însuși, încă se plămădea
El stătea chiar acolo, în inima furtunii
Făcând la planuri mari, cu gândul tot la ea
Sunandra, crăiasă dulce și regină-ntre regine
Cine dar în lumea asta s-ar asemui cu tine?
Căci din fiice de-împărați și din fiice de poveste
Nu se află-n astă lume, ca tine, alta nu este
Și precum o stea străluce, tu în gândul meu iei viață
Și dai lumii-acestea mari, din lumină o speranță
Ca aceea ce iubește, depunând dar mărturie
Pentru lumea ce se naște, pentru cele ce-or să fie
Să nu aibă a se teme, să iubească cu puter
Să nască copii, popoare, după a Domnului vrere
Și Domnul din ceru-înalt, să o ungă dar regină
Un prilej de bucurie, pentru-acelea ce se-închină
Bucurie de-a curată, ce-i din iubire născută
Bucurie, ce dă viață și ce de iubire-ascultă
Ca să nască iar iubire și lumea s-o preaslăvească
Pe regina care merge, în adunarea cerească
Pe aceea care cară, povara aceea mare
Și își pleacă dar genunchii, Domnului cerând iertare
Din iubire El să cruțe, al lumii păcat să-l uite
Bunătatea Sa s-ațâțe, dând daruri de cer știute
Ca iubirea ce o cheamă și poetu-n clar o vede
Sunandra în el să creadă, pentru că dânsul o crede
Cea ce iubirea sa naște, dând iubire din iubire
Vestind lumii vestea bună, din cer vine mântuire
Fecioara ce este dată, un prunc preacurat va naște
Lumii să-i dea mântuire, jertfă în ziua de paște
O jertfă ce-aduce viața, dând lumii dar mântuire
Născută doar din credință, din a Domnului iubire
Sunandra e cea fecioară, cea pe care v-o vestesc
Cea care-și aduce darul, în sfatu-acela ceresc
Dăruind din a sa carne, din curata sa iubire
Cerând nimic pentru sine, pentru lume, mântuire
Dacă e dar să vă dau, vouă, ce stați pe pământ
Un dar bun, zice poetul, un dar din acela sfânt
Pe Sunandra dar v-o dau, ea să vă dea dar povață
Învățându-vă iubirea, creând în voi o nouă viață
