Al Konda

În ziua a treia a lunii cadourilor, intrăm direct în acțiune, că răul se răspândește și pune control pe tot. Prima poezie a zilei ni-l descoperă pe Moș Crăciun într-o ipostază nu tocmai reconfortantă…

03.12.2023 – prima poezie a zilei

N-O SĂ MAI FIE CRĂCIUN

Furia curând se-adună
Și răul își face loc
Moș Crăciun pare să spună
Că nu e bine deloc

Chipul i se strâmbă tare
Pumnii i se încordează
Întunericul se pare
Că totul acaparează

Două zâne se ridică
La tavan vor a ajunge
Lumina lor, mitică
Întunericul străpunge

Una-ncepe să clipească
Alta țipă speriată
Lumina sa să pălească
Începe dar de o dată

O voce grea se aude
Ca un tunet bubuie
Alte voci mici, dar profunde
 În jurul lor turuie

– Asta este lumea mea
De-acum toți mi se supun
Zice râzând vocea grea
N-o să mai fie Crăciun
Ce?
Ce?

Încheiem ziua a doua din luna cadourilor cu o poezie simplă. „Întunericul e-aici” este începutul…
02.12.2023 – poezia a patra
Ce se v-a întâmpla mâine? Nu știu. Știu doar că poezia a patra este începutul… Răul e deja aici.
ÎNTUNERICUL E-AICI

Moșul Crăciun se-opinti
Și-n picioare gata fu
Mâna-n sală o roti
Și-ntuneric se făcu

Două zâne ce munceau
Din greu la prăjiturele
Ziseră deodată: – uau
Am cam dat iar de belele

Amărica strălucind,
Se uită la sora sa
Dulcica zise, zâmbind
– De la capăt o-m lua

Moș Crăciun, întunecat
Se uită aspru la ele
Ce ați mai tot complotat?
Ce tot vă gândiți la rele?

Răul evident era,
Doar privind în jur, vedeai
Un pitic ce se bătea
Cu un elf înalt, bălai

Asta e făina mea
Furios zise piticul mic
Piticu-ăsta nu o să o dea
Nimănui pentru nimic

Poezia a treia a zilei a doua, a lunii cadourilor vine să ne pună puțin pe jar, Ce se întâmplă?, ne întrebăm, dar răspunsul se va complica probabil…02.12.2023 – poezia a treia

 

MOȘUL ÎNTUNECAT

De cum ajunse în sală
Dulcica trecu la treabă
Dar făcu efort să zboare
Și nu putu să-nțeleagă

Ce se-ntâmplă? ea se întrebă
Uitându-se direct la Moș
El din umeri ridică
Fără vreun fel de reproș

În ochii lui ea văzu
Ceva sigur îl stresa
Îl atinse, dar știu
Că răul îl affecta

Moș Gheară deja l-a prins
Moș Crăciun e-n mreaja lui
Amărica s-a aprins
Mult de mama focului

Trebuie s-acționăm
Zise către sora sa
Scăpare să căutăm
Dar Moșul se-ntuneca

O umbră cădea abrupt
Pe față și barba sa
Și parcă n-ar fi știut
Chipul, rău i se-înnegrea

Poezia a doua a zilei a doua din luna cadourilor ne aduce un personaj nou. Dulcica se pare că este o zânuță, la fel ca Amărica. Deocamdată zânuța încă încearcă să se dezmeticească, să afle ce se întâmplă.
02.12.2023 – poezia a doua

DULCICA

Întinzând brațele tare
O zânuță se trezește
Fluturând din aripioare
Ea în zboru-i se rotește

Dar de cum ochii-și deschide
Ea se alarmează toată
Se-ntâmplă ceva, conchide
Tre să aflu, deîndată

Dulcica, se-aude-o voce
La fel și ea alarmată
Zânuța în zbor se-ntoarce
La zânuța supărată

Amărica, tu ești bine?
De ce ești morocănoasă?
Moșul Gheară, iarăși vine
Zise zâna, mofturoasă

Iar o să ne toot încurce
Și Crăciunul la copii
Pân’ la urmă o să-l strice
Ai putea altfel să fii?

Totul e pierdut deja
Nu putem face nimic
Știi bine asta, da
Acum nu știu ce să zic

Ziua a doua a lunii cadourilor abia a început și răul deja se arată la orizont. Oh, asta nu e de bine pentru Moș Crăciun. Un rău vechi pare să revină în forță.
Prima poezie a zilei ne pune pe jar. Ce se întâmplă și cât poate fi de rău?
02.12.2023 – prima poezie

UN SEMN ÎN CER

Moș Crăciun le aranjă
Pe toate cum trebuia
Și apoi se așeză
Să bea și el o cafea
Cu lăptic și-un biscuit
Ca și cum a isprăvit

Nu era deloc așa
Că pe ușă iar intră
O zânuță ce zicea
Moș Crăciun, nimeni nu stă

Norul negru iar se-arată
Și e semn că nu-i de bine
Se apropie de poartă
Și-am venit cu zor la tine

Atunci, Moș Crăciun se saltă
Cu-n biscuit încă-n gură
Se duse la geam îndată
Luând încă-o-mbucătură

Oh, Moș Gheară, iarăși tu
Asta nu-i a bună veste
Amărica zise: – nu!
Asta nu e doar poveste

Ziua întâi se încheie cu Moș Crăciun în acțiune. Următoarea poezie se numește Amărica și este cea care încheie prima zi din luna cadourilor.

AMĂRICA

Moșul intră-n fabrică
Și privește-n sala mare
O zână ceva mai mică
Flutură din aripioare

– Moș Crăciun, zice suflând
Nebunii-ăștia or să strice
Dar el o privește blând
Privind-o, ceva complice

– Amărica, fii calmă
Spune-mi în detaliu tot
Ce anume te alarmă
Și-o să te ajut cum pot

Moșule, zise-apoi ea
Nimeni aici nu m-ascultă
Toți la bârfă par să stea
Parcă nici nu sunt văzută

Prăjiturile nu-s gata,
De bomboane nu vorbesc
În jurul lui dând roata
Eu îți spun, că nu-i firesc

Moșul o privi zâmbind
La față se lumină
Și din mână învârtind
Toți de treabă se-apucă