Este o lume plină de fantezie, dar ca niciodată în istoria sa îndelungată, este o lume a pretențiilor nejustificate de asemenea. O lume care crede despre sine, mai mult ca oricând, o lume care se încrede într-un soi de religie, în care oamenilor, le este permis a veni cu afirmații despre sine total nefondate în realitate, dar cărora li se confirmă aceste pretenții pe baza emoțiilor pe care aceștia le exacerbează până la paroxism.
Luna trecută, am luat parte la competiția Camp NaNoWriMo, sesiunea Iulie, în care mi-am propus să editez un pic din povestea Dorei, acum că am ocazia, oferită de problemele cu platforma Google Play, pentru care am fost obligat să scot trei cărți de la vânzare.
De aceea, m-am decis să editez romanul Dora și ritualul fecioarelor și mai mult, într-o sesiune CN, pentru că e mai ușor când ai prieteni, care țin cu tine, te susțin și te împing de la spate (de obicei printr-un brânci), și ești nevoit să faci progrese considerabile, într-un timp scurt, proces care ucide lenea mai bine ca un killer profesionist.
Este important, să știți…
M-am plictisit însă exact ca de obicei, și am accelerat, fapt care mi-a făcut rost de zece zile libere de competiție, timp pe care să îl folosesc, ca întotdeauna, pentru a mă relaxa, pentru a-mi deconcentra mintea și a o deconecta de la competiție și de la stresul pe care aceasta l-a provocat neuronilor mei. Problema a fost că am primit o sugestie, care m-a pus pe gânduri. Să scriu o carte de poezii, lucru care suna bine, dar când să fac asta? Când? Asta este întotdeauna o problemă pentru mine, pentru că nu îmi pot programa nimic, sunt un eșuat calendaristic vorbind, și credeți-mă, nu e din cauza lipsei de metodologii.
Ideea e că aveam zece zile (în realitate unsprezece, dar m-am distrat pe YouTube o zi, măcar atât), pe care le puteam folosi în crearea unui nou proiect în cadrul aceleiași competiții. Și cum NaNoWriMo oferă acum și această opțiune (lucru care m-a surprins, pozitiv), mi-am spus că e o idee bună să încerc să scriu o carte de poezii în zece zile.
Zis și făcut, m-am înscris în competiție cu un nou proiect, de data asta, după cum am zis, carte de poezie.
Dar despre ce să scriu? Știu, inspirația poate fi o problemă, nu și pentru mine, sau nu în cazul de față, pentru că poezia este în realitate prima mea mare iubire. Mi-am luat una din poezii și mi-am zis că tematica pe care o propunea era excelentă. Dar nu era întocmai în linie cu numele și imaginea pe care le dădusem deja proiectului.
Creasem deja proiectul și îi dădusem un nume, ba încă creasem și două coperte frumușele pentru acesta.
Este important să rămân consistent, mi-am zis și am continuat să scriu, fără să schimb nimic. Astfel, cartea de poezie pe care mi-am propus să o scriu, a fost scrisă în fix șapte zile, lucru care m-a făcut să mă întreb dacă este o idee bună să continui să scriu.
Nu va fi prea mult?
Nu știam, așa că am întrebat prietenii și prietenele de pe rețelele de socializare, care sunt întotdeauna gata să mă trimită la balamuc, spunându-mi că e o idee bună să fac toate tâmpeniile pe care mi le pun în minte să le fac, prieteni și prietene pe care însă îi iubesc cu o iubire nesfârșită (sper că știți asta, dragilor!).
Așa că am continuat să scriu până în ultima zi a competiției, care a fost ieri. Astfel am finalizat Competiția Camp NaNoWriMo – Iulie, finalizând două proiecte, printre care și această carte de poezii.
Ce pot să spun, a fost o experiență interesantă să particip cu două proiecte, dar cel mai important a fost cel din urmă.
A ieșit un proiect minunat, ce se va finaliza într-o carte de poezii superbe.
Cartea despre care vorbesc se va numi Sunandra și are la bază poezia mea cu același nume, căreia i-am dat o tentă de epopee. Astfel, luată tematic, cartea va conține o singură poezie, structurată însă pe mai multe secțiuni, secțiuni ce vor constitui în cele din urmă Epopeea Reginei veșniciei – Sunandra.
Și de data aceasta am creat două coperte, că nu mă pot hotărî niciodată, dar am cerut părerea unei persoane de încredere, căreia îi mulțumesc și care m-a ajutat să o aleg pe cea mai potrivită.
Acum, când va fi lansată cartea de poezii?
Nu știu încă, dar este foarte posibil să mă hotărăsc într-o zi și să o verific și să o public imediat, dar în momentul acesta nu știu. Vreau să îmi iau câteva săptămâni să mă relaxez, că mă așteaptă un proiect mai amplu pe care l-am și anunțat și care îmi dă deja bătăi de cap.
Vă mulțumesc pentru lecturare!
The Mythical Poet (Al Konda) is a Romanian-English poet whose work unites form and fire. He writes in rhyme and symbolism, insisting that poetry must sing, speak, structure, symbolize, strike, and bring joy—the pillars of The Konda Principle, his philosophy of the art. Across 40+ books and countless performances, Al has cultivated a living, multimedia poetry: each poem arrives with a literary analysis, an essay for readers, a song or duet, and visual art bearing his sigil.
His mythic epic The Seer – Deluxe Edition rekindles the ancient vocation of the poet as seer; A Name I Never Spoke and Flame Without Shadow explore love, devotion, and inner transformation; ongoing daily releases blend classical poetics with modern production—YouTube premieres, blog essays, and social dialogues that invite audiences to sing the poem.
Al’s stance is clear: craft is not a cage but a sanctuary; beauty is not a costume but a covenant. In an age of noise and spectacle, The Mythical Poet offers disciplined music, moral clarity, and the courage to turn sorrow into song.
Discover more at alkonda.com · YouTube: @artistden2836 · Instagram: @autoralkonda · X: @konda_al.
